Menu

Iordanitul la Giuvarasti

Autor: Valeru Ciurea Autor: Valeru Ciurea

La Giuvărăști oamenii se adună aproape de cu noapte pe ulițele satului pentru a petrece cum se cuvine de ziua Sfântului Ion. Grupurile sunt create pe prietenii, afinități sau rudenie și la petrecerile organizate sunt acceptați numai adulții. Copiii sunt cu treaba lor, cu Iordănitul, iar femeile, de obicei, își văd de ale lor sau, în cel mai fericit caz pun la dispoziția bărbaților cele de trebuință.
În corturile improvizate pe la porți stau aliniați pe sârmă sau sfoară cârnații, bucățile de șuncă și, pentru că pescuitul este una dintre îndeletnicirile celor din zonă, nu lipsește peștele: plătica despicată în două, ușor sărată și afumată pentru pus pe grătar și un mixt de pești mari pentru ciorbă. Pe pirostrii sunt puse tuciurile pentru mămăligă, ciorbă de pește sau tocănițe din carne de porc iar pe grătar cele ale grătarului. Alături de acestea tronează ceainicul cu țuică fiartă și bidoanele cu vin.
În timp ce oamenii ceva mai vârstnici pregătesc mâncărurile și se îndeletnicesc cu degustarea celor pregătite pentru această zi mare, mai tinerii opresc pe cei care trec pe stradă sau uliță pentru a-i iordăni, adică pentru a-i ridica pe brațe și a le ba cu busuiocul cu apă sfințită în cap, urându-le de sănătate și viață lungă.
Un fapt inedit la Givărăști este acela că toată localitatea participă la acest eveniment, întâmplându-se destul de rar ca cineva să lipsească de la petrecerea stradală.
În urmă cu câțiva ani, atunci când făceam cercetare la Izbiceni pentru modul în care se desfășoară obiceiul iordănitului în această localitate, am fost atenționat că dacă merg spre Giuvărăști să am grijă, că oamenii de acolo sunt agresivi.


Am fost la Giuvărăști doi ani la rând, în 2012 și 2013 și am înțeles că nu este vorba despre agresivitate fizică ci despre faptul că nu poți traversa localitatea fără să fii iordănit din cincizeci în cincizeci de metri și, bineînțeles „taxat“ pentru aceasta. Cei care trebuie să treacă totuși prin localitate știu obiceiurile acestei zone și acestei zile și sunt pregătiți cu bani pentru a-i răsplăti pe cei care îi iordănesc pentru că și aceștia, la rândul lor, au cheltuieli, în primul rând cu lăutarii pe care îi tocmesc special pentru această zi.
În primul an ne-a însoțit primarul comunei, Dorel Cătălin Imireanu, un primar de toată isprava după cum spun sătenii și după cum am observat și noi, atunci când primarul vorbea cu consătenii săi.
În cercetarea noastră am trecut pe la mai multe grupuri de oameni care petreceau cu ocazia acestei sărbători, așa cum e datina la Giuvărăști. Primii la care am poposit împreună cu viceprimarul Daniel Pană erau rămași de cu seară: Gheorghe Tebeică, Liviu Baciu, Adrian Manea și Florin Răducea. Ne-au iordănit și ne-au „taxat“, pentru că fiecare om trebuie să plătească „serviciul“ iordănitului. Mergând apoi înainte pe șosea am ajuns la Tudorel Vîrdol, ,,Pito“, cum îi spun Giuvărăștenii, la sediul de campanie. Tot aici erau Rinu Imireanu, Florea Soare zis Trie, Mitică Vîrdol zis Bau, Niculai Baciu, Nicușor Baronescu, Bebe Golgojan, Filuș Vîrdol zis Fila, Floricel Baciu zis Jumară, Ficu Vîrdol, șeful  pescarilor și, bineînțeles, formația de lăutari. Am plecat apoi pe uliță la nea Iulian Bunea care împreună cu Florea Pistae, nea Gogu lu' Codreanu și Ion Saulă pregăteau un borș de pește. Am ciocnit un pahar cu vin și, cum borșul era abia în faza de fiert legumele am plecat să mai vedem și alte grupuri de petrecăreți. Așa am ajuns la nea Nicu Buzdun, pe numele lui adevărat Nicu Croitoru, care are o vulcanizare și care a profitat de dispozitivul de umflat roți pentru a aprinde focul. S-a repezit în grădină și ne-a adus ceapă verde și ridichi. În echipă cu nea Nicu Buzdun mai erau Florian Gagiu și Ghiță Tătaru. Am mai dat un ocol prin sat și am ajuns pe o uliță mărginașă la Cioplea pe numele lui Nicolae Aipu, și unde mai era și nea Marcel Mozoc.
Cât am colindat noi s-a făcut și borșul de pește al lui lui nea Iulian, borș care ne-a prins bine că ne cam strânsesem de frig. La plecare am mai oprit odată la Pito, la sediul de campanie unde am gustat din plătica pusă pe grătar, o bunătate, dar și niște cârnați trandafir așa cum numai în sud se fac, condimentați și buni. Foarte buni.
Ne-am luat rămas bun de la cei pe care îi colindaserăm și am plecat mai departe, în încercarea noastră de a tezauriza aceste evenimente importante din viața locuitorilor din sudul județului Olt.

înapoi la partea de sus