Menu

Via si vinul, intre slujba de Sfantul Trifon si chimicale (Trifonul viilor, Ianca, Olt, 2017) Recomandat

Autor: Valeru Ciurea Autor: Valeru Ciurea

1 februarie este ziua Sfântului Trifon. Această zi poartă nume diferite în funcție de zonă: Trifonul viermilor şi al lăcustelor; Trif Nebunul; Martinii de iarnă (Sân-Martini); Ziua omizilor; Arezanul (Gurbanul) viilor.
Practicile rituale ale acestei zile aveau rolul de a proteja viile și livezile de insectele de tot felul care le putea dăuna. Ziua Sfântului Trifon este ziua în care se spune că iarna întâmpină vara. Credința populară (bazată pe observații îndelungi, multianuale) spunea că în această zi a Sfântului Trifon dacă nu este zăpadă va ninge, iar dacă este zăpadă aceasta se va topi.
Pe vremuri, în această zi începeau pregătirile pentru muncile câmpului. Fiind prima sărbătoare a calendarului agricol, pomicol şi viticol, ziua Sfântului Trifon era celebrată cu ofrande. Biserica a rânduit pentru această zi o slujbă specială pentru alungarea insectelor și dăunătorilor din viile și livezile oamenilor. Credința populară dar, probabil, și rezultatele contabilizate în timp, au făcut ca aceste slujbe să fie cerute de proprietarii de vii ca unic apărător al culturilor lor. Vinul, care este considerat sângele Domnului Isus, a fost și rămâne un dar, un prieten al celor care fie muncesc, fie petrec. De aceea viile erau și sunt foarte atent îngrijite. Atâta doar că astăzi, când bolile și dăunătorii s-au înmulțit și diversificat, prevenirea îmbolnăvirii viței de vie se face cu ajutorul chimicalelor, adică a fungicidelor, insecticidelor, acaricidelor și a câtor altora asemenea, necunoscute nouă. Dacă mai punem în balanță și perioada comunistă trecută peste cei care se ocupau de viticultură, perioadă în care biserica și-a pierdut din importanță, fiind marginalizată sau chiar înlăturată, avem un tablou real al proaspetei (?!) lipse de interes pentru „tratamentele“ mistico-religioase.
În general, terenurile cu vii fac un corp comun. Viile sunt plantate în locuri care să se bucure de soare în așa fel încât strugurii să adune în ei cât mai multă „lumină“. La Sfântul Trifon bărbaţii plecau în grup la viile lor. Ei treceau, pe rând, pe la via fiecăruia, împlinind un ritual străvechi: tăiau din vie câteva joarde și le stropeau cu vin. După ce împlineau obiceiul, făceau un foc, acolo, pe deal sau unde se aflau viile, mâncau și beau.
Drept mulțumire, oamenii aduceau Sfântului Trifon ofrande din băuturile obținute din viile sau pomii lor.
Nu se știe exact când s-a făcut trecerea de la mistic la religios, când preoții au început să fie aduși în vii pentru a ține slujba Sfântului Trifon și a stropi cu agheazmă viile și pomii fructiferi.
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Olt, încercând să readucă în viața satului obiceiuri vechi, a apelat, în timp, la oameni de spirit care au înțeles rostul demersului acestei instituții. Astfel, au fost reluate obiceiurile legate de Sfântul Trifon la Vitomirești, Câmpu Mare (Dobroteasa), Cârlogani, Cepari, Drăgănești Olt și Ianca, în așa fel încât să acoperim toate zonele cu potențial viticol și pomicol. Am ales și localitatea Ianca, din sudul județului Olt, pentru că reprezintă o zonă cu specific aparte prin soiurile de viță de vie cultivate aici dar și pentru interesul arătat de oamenii locului și de deschiderea pe care am găsit-o aici din partea preoților parohi de la bisericile din Ianca și Potelu.
Pentru reușita ediției de anul acesta, 2017, aducem mulțumirile noastre conducerii administrative a localității: Mirel Pascu – primar; Liviu Domozină – viceprimar; Aurel Roambă – secretar; lui Marian Șerban, directorului căminelor culturale din Ianca și Potelu precum și preoților Constantin Rusu, Gabriel Drăguț, Octavian Grigore și Adrian Dacian Drăghici.
Nu în ultimul rând aducem mulțumirile noastre tuturor participanților la acest eveniment.

înapoi la partea de sus